Rujeola lovește din nou România. Avertisment pentru cei care refuză vaccinarea: „Poate fi responsabil pentru sănătatea unui copil”

În perioada 2023-2025, în țara noastră au fost confirmate 35.736 de cazuri de rujeolă și 30 de decese. Invitată în studioul ZDI TV, epidemiologul ieșean prof.dr. Doina Azoicăi a explicat că discuțiile despre vaccinare nu ar trebui purtate prin frică sau reproșuri, ci prin răbdare, informații clare și responsabilitate față de persoanele care nu se pot proteja singure.

„Nu mai putem vorbi despre rujeolă ca despre o boală din manualele vechi”

Rujeola a revenit în România într-un mod care nu mai poate fi trecut cu vederea. Între 1 ianuarie 2023 și 31 decembrie 2025, au fost confirmate 35.736 de cazuri și 30 de decese, potrivit datelor Institutului Național de Sănătate Publică.

Numai în 2024, România a raportat peste 30.000 de cazuri, cel mai ridicat număr înregistrat în regiunea europeană a Organizației Mondiale a Sănătății. Cifrele arată că rujeola nu mai poate fi privită ca o boală întâlnită doar în trecut sau ca o infecție ușoară, specifică exclusiv copilăriei.

În cadrul emisiunii „20 de minute de sănătate”, realizată în platoul ZDI TV, prof.dr. Doina Azoicăi, medic primar epidemiolog și coordonatoarea disciplinei de Epidemiologie de la UMF „Grigore T. Popa” Iași, a explicat de ce reapariția rujeolei nu reprezintă doar o variație temporară în statistici.

Atunci când numărul persoanelor vaccinate scade, golurile de imunizare ajung să se vadă în cabinetele medicale, în spitale și în familiile care descoperă că o boală considerată de mulți „ușoară” poate provoca forme grave și chiar decese.

„Este foarte trist fenomenul acesta al reemergenței rujeolei”, spune epidemiologul. „Rujeola nu mai este doar o boală a copilăriei. Au existat adulți care s-au pierdut în intervalul acesta din cauza acestei boli.”

Medicul atrage atenția că riscul nu este același pentru fiecare persoană infectată. Copiii foarte mici, persoanele cu imunodeficiențe, pacienții oncologici, cei care urmează tratamente imunosupresoare sau care au trecut printr-un transplant sunt mult mai expuși complicațiilor.

„Nu există boli, există bolnavi.”

România este mult sub pragul de vaccinare de 95%

Pentru a preveni apariția focarelor de rujeolă și pentru a proteja comunitățile, Organizația Mondială a Sănătății recomandă o acoperire vaccinală de cel puțin 95%. România se află însă la o distanță considerabilă de acest nivel.

Datele OMS și UNICEF arată că procentul copiilor care au primit prima doză de vaccin ROR a scăzut, la nivel național, de la 90% în 2018 la 78% în 2024. În cazul celei de-a doua doze, acoperirea a coborât de la 81% la 62%.

În anumite județe, procentele sunt și mai mici, ceea ce înseamnă că virusul găsește un număr mare de persoane neprotejate în rândul cărora se poate răspândi rapid.

De aceea, vaccinarea nu poate fi privită doar ca o alegere care privește o singură familie. Virusul rujeolic circulă atunci când întâlnește suficiente persoane fără imunitate, iar consecințele cele mai grave nu îi afectează întotdeauna doar pe cei care au decis să amâne sau să refuze vaccinarea.

„Copilul mai mare poate să facă o formă mai ușoară sau medie, dar se poate întoarce acasă și poate veni în contact cu sugarul care încă nu a ajuns la vârsta oportună pentru vaccinare”, explică medicul.

Când se administrează vaccinul ROR

Calendarul național de vaccinare prevede administrarea vaccinului ROR la vârsta de 12 luni și apoi la 5 ani, prin intermediul medicului de familie.

În situația copiilor care nu au primit dozele la termen, recuperarea vaccinării trebuie discutată cu medicul de familie. Acesta poate stabili cum trebuie continuată schema, în funcție de vârsta copilului, dozele deja administrate și situația sa medicală.

În perioada pandemiei de COVID-19, expresia „imunitate de grup” a fost folosită foarte des. În cazul rujeolei, sensul ei este unul cât se poate de concret. Atunci când majoritatea persoanelor care pot fi vaccinate sunt protejate, virusului îi este mai greu să circule și să ajungă la cei vulnerabili.

Este vorba despre sugarii care nu au împlinit încă vârsta recomandată pentru vaccinare, despre persoanele care au contraindicații medicale și despre pacienții al căror sistem imunitar este slăbit.

„Vaccinarea mea reprezintă grija mea pentru cei din jurul meu. Fiecare care refuză sau nu înțelege trebuie să se gândească că poate fi responsabil nu doar pentru sănătatea sau viața lui, ci pentru sănătatea și viața unui semen, mai ales dacă este copil”, a punctat prof.dr. Doina Azoicăi.

Întrebările și frica părinților trebuie ascultate

O parte din problemele legate de vaccinare nu apar neapărat din lipsa totală a informațiilor, ci din modul în care acestea ajung la părinți. După pandemie, oamenii sunt expuși zilnic la postări, înregistrări video, grupuri de discuții și răspunsuri oferite de diferite platforme de inteligență artificială.

Unele dintre aceste surse pot conține informații utile, însă altele pot transforma o neliniște firească într-o teamă care îl împiedică pe părinte să ia o decizie.

Prof.dr. Doina Azoicăi consideră că părinții care pun întrebări nu ar trebui tratați cu superioritate sau ridiculizați. Nelămuririle lor trebuie ascultate, iar răspunsurile trebuie oferite calm, pe înțelesul tuturor.

„Nu trebuie să ne supărăm că părintele poate nu a știut sau nu înțelege. Ei trebuie să ceară lămuriri, iar noi, ca și corp medical, trebuie să venim cu arta dialogului.”

În opinia epidemiologului, atunci când un pacient sau un părinte spune „am citit pe internet”, medicul nu ar trebui să privească afirmația ca pe o provocare. De cele mai multe ori, ea arată că omul din fața sa este nesigur, are întrebări și încearcă să găsească ajutor.

Vaccinarea a devenit o discuție despre încredere

În trecut, vaccinarea era privită de multe familii ca o etapă obișnuită, urmată conform calendarului medical. Astăzi, decizia este însoțită de mai multe întrebări, temeri și suspiciuni, iar discuția se poartă tot mai mult în jurul încrederii.

Această schimbare aduce și o responsabilitate mai mare pentru profesioniștii din sănătate. Medicii trebuie să explice lucrurile într-un limbaj simplu, să țină cont de particularitățile fiecărui pacient și să prezinte clar beneficiile vaccinării, riscurile posibile și contraindicațiile reale.

Nevoia unei comunicări mai bune nu este doar o impresie. O cercetare realizată în 2025 de OMS, INSP și Ministerul Sănătății, în comunități din județele Brașov, Covasna și Timiș, a arătat că mulți dintre cei care îngrijeau copii vaccinați doar parțial nu aveau acces la informații în care să aibă încredere.

Cu toate acestea, oamenii erau interesați să primească explicații și să înțeleagă mai bine vaccinarea. În același timp, o parte dintre medicii de familie au spus că au nevoie de informații tehnice actualizate și de mai multe instrumente care să îi ajute să răspundă întrebărilor și temerilor părinților.

Patru mituri frecvente despre vaccinare

În timpul interviului, epidemiologul a vorbit și despre câteva dintre ideile întâlnite frecvent în discuțiile despre vaccinare.

Una dintre acestea este că un copil ar fi prea mic pentru a primi mai multe vaccinuri. Schema de vaccinare este însă construită tocmai pentru ca protecția să fie obținută înainte ca cel mic să intre în contact cu bolile care îi pot pune sănătatea în pericol.

O altă idee este că trecerea prin boală ar fi mai bună decât vaccinarea. Problema este că nimeni nu poate ști dinainte ce formă va face un copil și nici ce complicații pot apărea în urma infecției.

Există și părinți care consideră că vaccinarea nu mai este necesară atunci când nu cunosc persoane bolnave sau când nu există cazuri vizibile în jurul lor. Tocmai nivelul ridicat de protecție din comunitate poate fi însă explicația pentru faptul că boala nu mai este întâlnită.

Atunci când acoperirea vaccinală scade, virusul poate reveni, iar numărul cazurilor începe din nou să crească.

Vaccinurile nu provoacă autism

Ideea potrivit căreia vaccinurile ar provoca autism este în continuare răspândită, deși nu este susținută de dovezile științifice.

O analiză actualizată a Comitetului Consultativ Global pentru Siguranța Vaccinurilor al OMS, publicată la finalul anului 2025, a arătat din nou că datele disponibile nu indică existența unei legături cauzale între vaccinuri și tulburările din spectrul autist.